AVIZ
referitor la propunerea legislativă pentru completarea art. 190 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
Analizând propunerea legislativă pentru completarea art. 190 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (b769/24.11.2022), transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr. XXXV/5512/28.11.2022 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D1370/28.11.2022,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată și al art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:
1. Propunerea legislativă are ca obiect completarea art. 190 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit Expunerii de motive, intervenția legislativă preconizată este argumentată prin faptul că „în practică pot apărea dificultăți în ce privește stabilirea clară a persoanei vizată de amendă dar și o sancționare bazată pe un fel de răspundere de tip obiectiv a conducătorului autorității, pentru o neexecutare a unor obligații stabilite de instanță în sarcina autorității, în condițiile în care aceasta ar fi generată exclusiv de încălcarea unor atribuții ale personalului de specialitate din cadrul autorității publice sau ale persoanei delegate”.
2. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar în aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Constituția României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.
3. Menționăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
4. Analizând conținutul propunerii legislative, precizăm că, pentru a asigura legislației interne o cât mai bună înțelegere și implicit o aplicare corectă, este esențial ca redactarea acesteia să fie una de calitate. Referitor la acest aspect, menționăm că, potrivit art. 6 alin. (1) teza I din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă […]”.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri[1], statuând că „una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative” și că „respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se constituie într-un veritabil criteriu de constituționalitate prin prisma aplicării art. 1 alin. (5) din Constituție”.
Din analiza soluției legislative preconizate pentru art. 190 alin. (2), s-a constatat că se instituie reguli insuficient conturate, care nu sunt de natură să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă, fiind necesară reformularea acesteia.
În acest sens, precizăm următoarele:
4.1. Semnalăm că Expunerea de motive nu se corelează cu soluția legislativă preconizată în cadrul propunerii legislative. În acest sens, precizăm că, pe de o parte, în instrumentul de motivare și prezentare se redă textul integral al art. 190, incluzând, pe lângă alineatul nou introdus, și textul de lege lata, marcat ca alin. (1), iar pe de altă parte, în cadrul propunerii legislative se exprimă doar intenția de completare a respectivului articol cu un nou alineat, marcat ca alin. (2).
4.2. Din punct de vedere al respectării normelor de tehnică legislativă, este necesară reformularea părții dispozitive a articolului unic, astfel:
„Articol unic. - La articolul 190 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:”.
4.3. La norma preconizată pentru art. 190 alin. (2), semnalăm că stabilirea ipotezei imperative ca persoana juridică să aibă obligația de a demara procedura acțiunii în regres asupra persoanei aflate în raport de prepușenie nu este corelată cu dispozițiile art. 1384 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „(1) Cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepția cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat”.
Pe de altă parte, semnalăm că, în actuala redactare, textul este insuficient de clar, ceea ce afectează accesibilitatea și predictibilitatea normei. În acest sens, menționăm că sintagma „Amenda sau despăgubirea se aplică persoanei juridice care demarează acțiuni în regres” se poate interpreta atât în sensul că amenda sau despăgubirea se aplică acelei persoane juridice care demarează acțiuni în regres, cât și în sensul că amenda sau despăgubirea se aplică persoanei juridice, care, ulterior, demarează acțiuni în regres împotriva prepusului.
Totodată, menționăm că sintagma „raport de prepușenie” nu este definită în actul normativ de bază, fiind necesară, în aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fie configurarea explicită a noțiunii folosite, fie utilizarea normei de trimitere la actul normativ care reglementează respectivul concept.
Având în vedere cele exprimate mai sus, pentru e exprimare specifică stilului normativ, este necesară reformularea textului, o posibilă redactare fiind:
„(2) În ipoteza existenței unui raport de prepușenie prevăzut de art. 1373 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, amenda sau despăgubirea stabilite potrivit alin. (1) se aplică comitentului, care se poate întoarce cu acțiune în regres împotriva prepusului”.
4.4. Ca urmare a adoptării soluției legislative care face obiectul prezentei propuneri legislative, pentru un spor de rigoare normativă, este necesară completarea acesteia cu un nou punct, prin care să se actualizeze norma de trimitere din art. 191 alin. (1), astfel încât aceasta să facă referire la art. 190 alin. (1).
PREȘEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr. 1327/05.12.2022
[1] A se vedea paragraful 35 din Decizia Curții Constituționale nr. 22/2016 care trimite la Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragrafele 95 și 96.